Noi oamenii purtam in jurul inimii un nimb dintat de lumina, ca o rotita dintr-un angrenaj viu si misterios. Uneori doctorii il surprind in ecografii doppler color, pulsand neobosit ca un piston tainic si ii cauta fara succes intelesul ascuns. Este iubirea care pune in miscare mecanismele de la masina colosala care il fabrica pe Dumnezeu.
©️copacul.ro
La judecata de apoi am sa imi iau avocat o vioara. Cu miza vesniciei in joc sa pariez totul pe-o pledoarie muzicala. Patru coarde si-un arcus, vor stii mai bine, sa cante despre mine. Neatinsa de efemer, doar muzica e limba ce se vorbeste in cer.
©️copacul.ro
Alerg mai repede decat zgomotul pasilor mei. Ma insotesc cu lumina calatorind in jurul Pamantului si, de fiecare data cand prind din urma zgomotul, cu fiecare tura, observ ca schioapat tot mai tare. Dar lumina, ca sa nu ma piarda, schioapata si ea.
©️copacul.ro
Cand eram copil am fost crescut de canibali!
Erau mai multi, uriasi si puternici: Sa-l-manance-mamica, Sa-l-manance-taticul, Sa-l-manance-mamaia, Sa-l-manance-tataia, Sa-l-manance-matusa, si altii, si altii.
Imbracat in costumul comestibil al pielii, m-am ridicat si i-am privit curajos in ochi si-am ras; iar canibalii m-au crutat.
Dar astazi, cand m-am pierdut de canibalii mei, de unii pentru vesnicie, suspin ades: Mi-e dor de voi, canibalilor!
©️copacul.ro
Dimineata, imi acopar cu palmele ochii si imi soptesc in ureche: Ghici… cine vei fi astazi?!
Atat de multe posibilitati: Voi fi brav! Voi fi om! Voi fi vesel! Voi fi… Palmele nu se ridica si soapta nu imi da nici un raspuns.
Voi fi slab! Voi fi singur! Voi fi trist!, continui cu teama. Dar palmele inca ma apasa pe ochi si soapta nu imi ofera nici o confirmare.
Nu stiu cine voi fi astazi, accept, intr-un tarziu!
Hai sa descoperim impreuna, imi soptesc indepartand pleoapele palmelor!
©️THe (copacul.ro)
Să nu-mi rupi vreo libelulă
de sub ţarina de nori,
că mi-e plugul stâng
de-o mână și nu-mi
zgândăre comori!
Să nu-mi spânzuri vreun păianjen
peste câmpul meu cu
flori, că l-aş rătăci
prin gânduri şi ar
naşte închisori!
Să nu-mi judeci orizontul
căci sub el ascund
furtună, cum mi-ai
judeca vreo vorbă
ce-n ureche nu-ţi
răsună!
Să nu-mi spulberi vreo scânteie
din văpaia mea de
dor, socotind că eşti
femeie și n-oi
vrea să te dobor!
Şi nu-mi cerceta trupescul
ce-i prea des încins
de patimi, c-ai să
cazi în amăgirea
ochilor atinşi
de lacrimi!
De trăieşti pentru altcine
n-am să-ţi fac tăcerea vină,
de nu curgi cum curge
clipa nu vei fi
nicicând deplină.
Dar nu stinge ce se naşte
la un milion de ani,
dragostea ce nu
cunoaşte nici robie,
nici duşmani!
Chiar de nu-nţelegi sublimul,
chiar de vrednică nu
eşti: mori mai bine
încercând!
Nu ucide să trăieşti!
Aceste versuri fac parte din volumul ” Suflete de Vanzare”, autor Antal Mahler. Iti doresti sa comanzi aceasta carte personalizata cu autograful autorului? Trimite un mesaj la email: antal.mahler@copacul.ro
Să-mi aminteşti să plouă mâine,
nici ploaia nu mai e ce-a fost;
mă-ncearcă-un gând pe la amiază,
mi-e cald și nu-i găsesc vreun rost!
Mi se topeşte înălţimea şi-mi scânteiază
osul gol și nu-i nici soarta s-o
dobor cu vreo fărâmă de iubire
şi nici pe cer nu-i pic de nor
să mă ascund de fericire…
Şi nu-i nici Dumnezeu acasă să-i
bat în poartă fără vlagă,
răbdând zadarnic să descuie,
nici viaţa-n urma mea, oloagă,
nu-mi mai cuprinde umbra şuie.
Mă-ncrâncenează alte patimi,
mă dijmuiesc alte măsuri,
nu mai urzesc iubirea-n inimi,
mă prind în alte ţesături…
Se-nlocuiesc străvechile zăvoare
şi inutile zac inelele cu chei,
şi-mi ruginesc încet la cingătoare,
când timpul naşte noii Dumnezei!
Să-mi aminteşti să plouă mâine,
dar tot nu m-ar uda destul,
oricât l-aş îndopa rămâne
adâncu-n mine, nesătul.
Să-mi aminteşti să plouă mîine;
ce-a mai crescut durerea,
cât mormanul, pe care calci,
sub care stau, ascuns și
singur, întreg anul!
Aceste versuri fac parte din volumul ” Suflete de Vanzare”, autor Antal Mahler. Iti doresti sa comanzi aceasta carte personalizata cu autograful autorului? Trimite un mesaj la email: antal.mahler@copacul.ro
Amor. Amurg mi-am rupt călarea,
Iar paşi de unul nu-mi ajung!
Nici drum departe nu-i uitarea,
Nici alinare, braţul ciung.
Amurg. Amor amar, sfârşit pelin,
Nu-i timp să-mi sece ochiul plin.
Nu-i timp să Timpuri să mai cer,
N-am Cer să Timp, n-am Timp să Cer.
Pământ, sub pământ, în pământ, adâncul;
Amor, amar, amurg cuvântul.
Prin vene-mi curge invers clipa,
Mă-ntorc să mor, să-mi nasc aripa!
Aceste versuri fac parte din volumul ” Suflete de Vanzare”, autor Antal Mahler. Iti doresti sa comanzi aceasta carte personalizata cu autograful autorului? Trimite un mesaj la email: antal.mahler@copacul.ro
Daca vrei poti sa ma mangai pe un obraz ca sa-i faci celuilalt in necaz. Ori, daca poti, saruta-ma pe o buza, iar celeilalte ii servim o scuza. Ii spunem ca a mancat usturoi, la masa, cu un ochi din cei doi.
Intr-o nara poti sa-mi bagi degetul mic si cu degetul mare sa-mi soptesti in ureche, ca printr-un telefon imaginar cu forma mai veche.
Imbratiseaza-mi spatele si pieptul lasa-l in frig, raspunde-mi cand tac si taci cand te strig!
Danseaza-ma cu un brat si calca-ma pe-un picior! Cucereste-ma, dar ia-ma usor!
©️THe (copacul.ro)
M-am ridicat, am tras cortina ferestrelor si am asistat tacut la premiera zilei. Ce deja vu de trairi si senzatii. Toate lucrurile sunt acolo unde ma asteptam sa fie, numai eu nu ma regasesc!
©️THe (copacul.ro)