Te iubesc in dialect, de asta unele lucruri nu le intelegi. Am limba dragostei incarcata de regionalisme si de arhaisme, dar auzul tau este acordat la neologisme si frivol.
Te iubesc in dialect, de aceea unele lucruri nu le intelegi; dar nu-i nimic, am sa te iubesc prin semne!
©️copacul.ro
Alaturi de tine sunt un lemn multiform.
Ti-am fost pe rand: Baston. Carja. Bat pentru caini. Bat pentru oameni. Baston pentru orbi. Facalet. Fus. Frigaruie. Scobitoare. Bat de steag. Ac de par. Bata de cioban. Arac. Pop. Grinda. Punte. Bat de drumetie. Bat de schi. Bata de baseball. Catarg. Sageata. Sulita. Lance. Scara. Stalp. Lingura. Copac.
©️copacul.ro
Ia uite! Ce de nori in care sa fiu cu capul! Sa ma joc, sa visez, sa astept… ce pacat!
Ma-nsor cu toamna! Nu mai urmeaza nimic mai bun mai tarziu.
Am respins cu naivitate avansurile primaverii parfumate si tinere, am inselat cu mandrie logodna verii… calde si voluptoase, dar gata: ma insor cu toamna! E batrana, e capricioasa, e plina de toane, dar e prea tarziu acum, nu mai urmeaza nimic mai bun.
©️copacul.ro
Mi-e frica sa nu arunce bombele cu rusi! Sa-mi imprastie numele in chirilice necunoscute. As vrea sa tin capul drept in fata sortii… dar nu pot. Ma doare gulerul.
©️copacul.ro
Imi vopsesc pe dinauntrul in absurd, ca o introspectie de var negru. Spal ferestrele ochilor, aerisesc sufletul, schimb mobilierul vechi al gandurilor. Renovez si ma mut!
©️copacul.ro
Erai o carte necitită,
Un univers, ascuns, virgin.
Să aflu slova-ți tăinuită
Aș soarbe cupa cu venin,
A dragostei neîmpărtășită.
Și te-am deschis,
Cu mâini tremurătoare,
Și mi-ai părut fereastra unui vis,
Când, bând licoarea îmbătătoare,
Schimbat-am iad în paradis.
Dar timpul s-a oprit
Și lumea s-a surpat.
Și-aș vrea să fi murit,
Să nu mai fi aflat,
La pagina o sută, colțul îndoit.
Aceste versuri fac parte din volumul ” Suflete de Vanzare”, autor Antal Mahler. Iti doresti sa comanzi aceasta carte personalizata cu autograful autorului? Trimite un mesaj la email: antal.mahler@copacul.ro
Eu nu stiu sa ma indragostesc asa! Dragostea mea e crescuta la tara, sub umbra de praf a unui salcam, ascultand lautari cantand la vioara.
Degeaba imi spui, intr-o doara, cu un suras, banal: “nu mai suport nici o procrastinare, daca vrei sa imi dovedesti efuziunea de sentimental!”.
Esti frumoasa, stii bine si poate ca esti mai mult decat atat… dar nu esti pentru mine.
©️copacul.ro
Te urmez adiacent, la panda. Ce ai verde trezeste in mine tot ce am rosu. Codul culorilor vorbeste limbajul universal al seductie. Imi zambesti in verde – se poate, iar eu iti zambesc in rosu – te vreau.
Urmeaza o rascruce. Hai sa ne iubim acolo!
©️copacul.ro
Alerg ca un lopatar neobosit pe mozaicul infint al marii. Asfintitul este cel mai periculos microb, iti infecteaza sfarsitul in suflet.
©️copacul.ro
Nu reusesc sa fac fata cu platitul berii pentru ca mi-o bea calul, daca mi-o aduceti la botul lui. Nu am sa merg eu in loc inavuabil sa ma usurez in numele lui. Sa se descurce. Raman aici sub umbra de stuf ca un vlastar crescut din sarea marii. Sarea aia care face setea teribila.
Unde a plecat calul? Mai aveti mare cu vedere la camere!? Poate s-a dus sa doarma acolo.
©️copacul.ro