
Daca ma scufund cu fata in apa si bolborosesc in ea toate cuvintele ascunse, grele, ramase nespuse… Ma spal de trecut si raman curat ca la inceput.
Dar cu apa ce am sa fac? Daca o torn la radacina unui copac, nu va putea sa o duca si se usuca.

Uneori momesc inainte locul si astept rabdator sa pescuiesc norocul. N-am felurite scule, nu vreau sa ma complic, cu ochii pe pluta astept norocul mic.
In jurul meu, alti pescari, se pare, pun in carlig norocul mai mic sa prinda norocul mai mare.
Si ma gandesc ca-n viata, la fel ca si aici, sa prinzi pestele mare, sacrifici pestii mici

Ai pus pe foc castanele la copt si ma astepti sa le scoti de acolo cu mana mea. Ma va durea!
Nici-un gust si nici o placere a castanelor nu merita acest sacrificiu pentru mine.
Daca imi vei cere sa le scot, nu am sa o fac. Daca imi vei cere sa nu le scot, nu am sa ma las pacalit. Daca nu imi vei cere nimic… nu am sa pot sa nu ma intreb, de ce le-ai pus acolo pana la urma? Sunt ultimele castane de care ma mai ocup!

Intr-o zi vom compune muzica pe care am inceput sa o dansam. Miscarile vor deveni sonore si imbratisatile vor fi masurate de note in registre grave.
Ritmul ne va alinia pasii dupa regulile lui, masurabile pentru privirile oamenilor care ne vor judeca atunci.
Intr-o zi urmeaza sa compunem muzica pe care am inceput sa o dansam. Pana atunci, insa, hai sa ne iubim asa…dupa ureche!

De ce dorm dezbracat!? Pentru ca toate hainele pe care le am sunt obosite si adorm imediat ce ma intind in ele. Iar eu am alte planuri cu noptile mele!
Poate ca principiile dupa care le speli… sau poate balsamul pe care il folosesti, le fac asa moi si somnoroase!
Opreste-te! Lasa-ma sa miros a transpiratie!

Constrange-ma in brate, e tarziu sa-mi mai ceri consimtamantul! Destrama-ma si fura-mi bucatile ca vantul, nu e vina ta ca poti sa te numeri printre hoti!
Cand te-am intalnit nu erai femeie, umblai in mana cu-o cheie, si o roteai printre degete dinadins, dar eu nu m-am prins.
Iar cheia ta s-a potrivit, ciudat, sa desurubeze tot ce ma tinea legat.