Uneori te vizitez eolian. Iti ravasesc parul, sau iti ridic rochia. Uneori asta te amuza. Alteori te supara.
Dar cand esti cu adevarat furioasa, alergi si te ascunzi in casa.
Si atunci alerg si eu. Ma intunec si rostogolesc tot ce sta in drumul meu catre tine.
Ma izbesc in ferestre, sparg ghivecele cu flori si arunc hainele de pe sarma!
Nu sunt deloc perfect. Uneori mai trantesc cate o usa, alteori mai umflu perdeaua sau sting flacara de la aragaz. Vrei sa locuim impreuna?
Vrei sa-ti vorbesc despre destin, Kan Pan!?
Imagineaza-ti viata omului ca pe o carte de colorat, una in care Dumnezeu ne-a conturat deja destinul si a desenat toate personajele si intamplarile care urmeaza. Ne-a lasat insa toate culorile si liberul arbitru de a ne colora viata dupa bunul plac.
Vezi tu, Dumnezeu stie… si uneori si noi aflam, ca asta schimba totul. Putem alege sa nu coloram nimic si sa trecem prin viata goi. Putem alege sa purtam culori sterse sau culori vii, sa fim veseli sau tristi, vrednici sau lenesi.
Culorile sunt inchisoarea si libertatea noastra!
Am mancat cu pofta din lucerna fericirii si m-am umflat.
Mi-am spus: ce sa-i faci tipule, daca inca n-ai aflat ca fericirea-n stare pura se consuma cu masura!
Acum astept impacat, sa vina somnul veterinar si anost, sa ma repare la loc, deprimat cum am fost!
Am iesit dimineata tiptil, am luat termometrul de afara si l-am tinut la subrat, langa inima. Era de prea mult timp blocat la frig si furtuna si am vrut sa-l molipsesc cu masura mea de vreme buna!
Astept sa te trezesti curand, sa te bucuri de soare, de vremea frumoasa ce-ti va parea… intamplatoare!
Visele sunt animalul meu de companie. Noaptea dorm cu rasuflarea langa urechea mea si imi soptesc povesti nemaivazute. Dimineata le intorc si le mangai burta crescuta si zambesc: Visele mele se pregatesc sa faca pui!
Uneori dimineata ne sparge brutal coaja viselor si ne imprastie continutul lor pana nu mai intelegem mare lucru din fragmente. E semn ca am trecut un hotar, ca am visat ceva ce inca nu ne era permis, ca am pornit o alarma si am declansat mecanismul care il tine ascuns pe Dumnezeu.
Nu am mai trecut dincolo de jumatatea patului! De cand ai plecat nu ma mai asteapta nimic dincolo de hotar.
Noapte dupa noapte, jumatatea mea se micsoreaza si ma strange, iar jumatatea ta de pat creste si ma inghesuie, pana cand golul are sa ma impinga jos pe podea.
Te rog intoarce-te, ca daca dorm pe parchet, sunt batran si ma trage curentul!
Ma doresti, dar nu pe mine. Te gandesti, dar nu la mine. Ma astepti, dar nu pe mine.
Ti-este dor, dar nu de mine. Vrei sa fi, dar nu cu mine.
Ma iubesti, dar nu pe mine!
Nu mai organizez excursii de lama pe obraz. Barba mi-a crescut si mi-e tot mai usor sa-mi ascund sub ea adevaratul chip pe care am inceput sa il uit.
Dorm somn electoral… pentru puricii care vor sa ma sarute, sforai pe rupte! In rai asta conteaza… si puricii voteaza!