Uite aici un gând, Kan Pan! Prefer trenurile locuite de călătorii care se întorc.
Drumurile de întoarcere au pentru mine un farmec aparte… poarta in ele si amintirea aventurii proaspăt încheiate, dar și dorul de casa. Acel dor care ne amintește ca ne putem bucura si de ceea ce avem deja in viața noastra.
Asta pana uitam și ne cumpărăm iar bilet la trenul care pleacă
Televizorului meu ii place sa ma priveasca in timp ce dorm. Poate ca din visele mele face programele pentru a doua zi, pentru ca la orice ma uit imi pare cunoscut si plictisitor… si iar adorm. Nu pot sa mai scap din bucla asta!
Televizorul meu ma controleaza si imi fura visele si eu tocmai am pierdut telecomanda din nou. Sa fim seriosi, nici asta nu poate fi intamplator, nu sunt chiar atat de uituc si aiurit.
Doamne, cat de bine era inainte cand se oprea curentul atat de des!
Stii ce-mi lipseste sa schimb culorile cerului? Totul!
Si totusi stau aici intins pe spate si masor Cerul cu ochi atent de zugrav! Mintea mea ridica schele inalte sprijinite pe nimic si construieste pensule colosale, pe care le inmoi in vopseaua oceanelor.
Exista in mine ceva mai puternic decat mine care nu cunoaste imposibilul, dar asta nu imi foloseste la nimic!
Ma dor picioarele umbrei, au facut febra musculara de la tot intunericul meu pe care il cara!
Cand ajung diseara acasa, daca ma simt la fel, am sa le ung cu umbra unui tub cu gel!
Mananc paine cu salam, ma gandesc la… habarnam!
Imediat ce ai plecat, mi-am luat mancarea-n pat. Doar stii ca de fiecare data cand ma parasesti definitiv, ma apuca subit mancatul compulsiv.
Iar tu te-ntorci mereu, caci nu poti sa induri, sa stii ca umplu casa cu firimituri.
Astazi nu am mai rezistat si am desfacut conserva de sardine. Mi s-a facut asa de dor de ocean si vara nu vine!
Fac planuri de vacanta acum… si caut dintre toate, sa vizitez la vara oceanul cu tomate!
Imi place sa te vizitez cu amprentele… pe piele! Sa masor cu pasul degetelor peisajul insufletit si sa ii cunosc anotimpurile!
In ultimul timp ai fost cam rece! Am sa ma rog la Dumnezeu sa te loveasca gripa, degetelor mele le este dor de vara!
M-am imbracat cu sufletul peste piele, sa ploua peste el, sa mi-l spele.
Cand ploaia-n calea mea te-a scos, eram asa, intors pe dos…
Nu te-am oprit, nu m-am oprit, nu ne-am oprit!
Umbrela ta cu doua locuri s-a departat fugind pe tocuri!
Azi noapte m-am simtit atat de singur, incat m-am apucat sa bat, cu lingura murdara de unt de arahide, in teava de la calorifer.
Noaptea nu este deloc un sfetnic bun!
Dimineata am trezit grabit imprimanta si i-am cerut sa treaca pe la toate cele 11 etaje de usi cu mesajul: “Eu am fost cel care v-a deranjat azi noapte somnul! Rugati-l la noapte sa vina sa ma deranjeze si el pe mine, inapoi!”
Daca vinul ar bea melci, m-ar ajunge mai tarziu betia lui?
Daca ii pun inimii hamuri, am sa o pot mana mai usor acolo unde imi este voia?
Daca imi ung cu crema mainile, au sa ma doara picioarele de gelozie?
Daca imi tin ziua ochii inchisi, oare lumina se va simti tradata?
Daca viermii cand imbatranesc devin fluturi, noua de ce nu ne cresc niciodata aripi?
Daca incetez sa imi mai pun intrebari… ce am sa mai fac cu toate raspunsurile la ele?