Daca Dumnezeu i-a extras o coasta lui Adam pe cand dormea, asta ramane, orice s-ar spune, tot furt. Ca a facut apoi din ea pe Eva… cea gingasa, astea sunt doar detalii.
Doamne, numai scopurile tale scuza mijloacele sau e valabil si pentru noi muritorii?
Te superi daca vin la noapte si iti scot si eu coasta sa iti fac din ea o Femeie? Poate te mai linistesti si tu. Zic!
©️THe (copacul.ro)
Ar trebui sa fie obligatorie o inspectie tehnica periodica la iubire. Poate o data la fiecare 2 ani. Sa se verifice franele unuia, acceleratia celuilalt, scurgerile de lacrimi si echiparea necesara pentru a trece prin noapte sau furtuna cu bine. Sa se controleze daca partenerii de drum semnalizeaza corect si la timp intentiile si schimbarile de directie, daca nu sunt scapari de noxe peste limite si iubirea nu a devenit una toxica.
©️THe (copacul.ro)
Mi-a obosit tineretea si o simt motaind sub coasta. Ce veste proasta!
Nu stiu sa fiu batran in prezenta, am cea mai slefuita si antrenata inocenta, i-am montat si manere sa-mi fie mai usor la transport, atat de mult o port.
Nu pot sa schimb atat tumult pe o liniste adanca, sa-mi fac un obicei din a fi trist… nu inca!
©️THe (copacul.ro)
Dragostea este ca o guma de mestecat, promite diverse arome dar in timp ce o mesteci isi pierde gustul si oricat o mesteci nu te satura.
Dragostea e ca o guma de mestecat, daca o mesteci si adormi, se prinde in parul tau si ti-l smulge; dupa ce o mesteci nu o poti arunca oriunde, dar daca totusi o faci se poate intoarce si se poate lipi de pantofii tai fara veste.
Dragostea e ca o guma de mestecat, daca umfli din ea un balon, inevitabil se sparge.
©️THe (copacul.ro)
Daca imi ridic o mana in fata ochilor, eu pot sa cred ca am acoperit cu ea tot Soarele, dar Soarele vede ca mi-am acoperit cu ea doar ochii. Perspective!
Daca imi concentrez toate gandurile si le ridic in fata ta, eu pot sa cred ca gandurile mele te ajung si te ating. Tu poti sa nu simti nimic! Perspective!
©️THe (copacul.ro)
Fiecare om este un dar, intr-un ambalaj strain dar familiar; iar dintre miliardele de ambalaje disponibile apucam in viata sa desfacem cateva, facandu-le sa devina darul nostru; apucam sa fim desfacuti de cativa, facandu-ne sa devenim darul lor.
Ratacim daruri… pierdem daruri, gasim daruri… regasim daruri. Traim!
©️THe (copacul.ro)
Din nou pe drum, umbra mea si omul ei. Dintre toti oamenii umbrelor, pentru viata omului umbrei mele ma tem cel mai mult. Va jur, ca daca moare, nu as putea trai nici macar o clipa fara el!
©️THe (copacul.ro)
Eu pot sa ma joc aruncandu-mi si aducandu-mi singur propriile bete. Ca un caine bumerang, neobosit si exact ca un dat din coada elvetian.
Asa sunt eu, iau joaca in cel mai serios si cel mai in seriosul in joaca!
©️THe (copacul.ro)
Ce simte aerul cand trupurile noastre in miscare deschid prin el cicatrici de turbulente? Oare ii este indiferent daca suntem inalti sau scunzi, slabi sau grasi; daca avem pielea alba, neagra sau galbena; daca ne imbracam de la magazine de lux, sau purtam haine luate la mana doua? Oare aerul ne cunoaste si il doare sau il bucura diferit, ca o adiere de amprenta unica, trecerea fiecaruia din noi? Daca intr-o zi am inceta sa mai fim, i-am lipsi?
©️THe (copacul.ro)
Si ce daca vine iarna? Am mai zambit in ger si nu ma tem sa o fac din nou. Hainele groase de anul trecut nu mi-au mai ramas mici. De provizii nu am nevoie, caci am sa continui sa vanez in fiecare zi. Nu se schimba nimic, indiferent de anotimp imbatranesc la fel si de abia asta este adevarata iarna de care ma tem.