COPACUL

Este aici un fapt care imi scapa. Daca procesul de coacere este o acumulare de zaharuri, atunci de ce noi oamenii ne nastem copii dulci si ne coacem batrani acri? Ce fel de fruct ne-ai facut, Doamne?

Imi miroase pielea a ploaie urbana. Ce amestec confuz si complex de arome! Alerg prin parc si transpir, iar de sus ma racoreste transpiratia evaporata si condensata a tuturor celor care au alergat inaintea mea, dar si a mea celui care am alergat inainte de mine. Ce comuniune intensa de apa recirculata. Cred ca nu mai exista picatura de apa pe Pamant, care sa nu fi calatorit candva prin fibrele unui om. Recirculati.

E usor sa ma iubesti mai mult, pentru ca acum cantaresc mai putin. Iubirea din urma cu cinci gauri de curea, apasa acum intreit pentru fiecare gram din mine. E atat de simplu incat si eu ma iubesc mai mult acum.

Uneori, atunci cand scriu, in loc de cuvinte folosesc tacere. Spatiul pe care nu il umplu are insa intinderi diferite, pentru a putea sa incapa lungimea diferita a cuvintelor si propozitiilor pe care le tac.

Intr-o zi am sa scriu o carte intreaga, in care am sa cuprind tacerea tuturor cuvintelor pe care am ales sa nu le scriu. Va putea fi citita in orice limba si inteleasa in orice chip. Pentru ca vorbim diferit dar tacem la fel.

Daca as munci doar pentru foame… mi-ar fi de ajuns sa muncesc atat de prost incat sa ma indop cu rosiile si ouale aruncate-n capul meu de multimea nemultumita.

Dar eu mananc mai variat.

Dintre toate pietrele pe care as fi putut sa aleg sa imi incep meseria de sculptor, piatra pe care am ales sa o cioplesc cu dalti de durere este o piatra la rinichi. Ce opera de arta inutila! 

Ne-am indragostit cu cosuri si ne iubim cu reumatism. Venim de departe si mai avem mult. 

Daca tot timpul asta am fi stat impreuna pe o banca, lemnul ar fi putrezit si fierul ar fi ruginit. Daca ne-am fi intins impreuna la soare pe iarba, in jurul nostru ar fi crescut deja umbra unei paduri.

Imbatranim dar iubirea noastra e tanara. Ce calatorie!

Cel mai bun loc in care sa te ascunzi este in mijlocul oamenilor, asa cum copacii se ascund in padure. Ma ascund acolo de cand m-am nascut si inca nu m-a gasit nimeni.

Uneori plang dupa succes, dar cand aveam succes plangeam mai des.

Sa nu ne amagim, libertatea este doar cea mai lunga lesa pe care o putem obtine. Suntem animalul de companie al lui Dumnezeu, care umbla in urma noastra tinand in mana stanga manerul lesei si pe mana dreapta imbracata o punguta de plastic.