<<Si ochii tai sunt verzi ca si a
i mei. Daca as ramane intins aici toata viata nimeni nu ar putea sa ma gaseasca. Esti ascunzatoarea mea perfecta!
Atunci cand imi atingi parul, capul meu prinde radacini si mintea mea rodeste cele mai frumoase ganduri.
Ma visez cu bratele larg desfacute, imbratisand pasarile cerului si cand deschid ochii visul meu este chiar realitatea.
Oricat as alerga, odihna ma gaseste mereu alaturi de tine. Esti nesfarsit de mare, cat lumea. Lumea mea…>>
Asa imi amintesc copilaria, in toate clipele putine cand timpul se mai opreste sa il ascult. Au trecut multe anotimpuri. Nu au trecut insa toate…
– De ce ochii tai sunt verzi, ma intrebi tu acum curioasa?
– De la clorofila, iti raspund zambind. Pe cand eram copil m-a cunoscut Campia.
