Sa nu te miri daca ai sa auzi mai mult zgomot dinspre mine in noaptea asta. Sunt iarasi treaz si ma bat in cuie, molecula cu molecula, de parchetul din living. Poate asa nu o sa te mai urmez, nu o sa te mai caut, nu o sa mai alerg ca un nebun inspre tine.
Tocmai am terminat al treilea pahar de uitare. De somn ma mai despart inca trei. Tintuit in insectarul construit de mine, nu am sa te visez. Dar inca mi-e teama sa inchid ochii, pentru ca simt ca, pana dimineata, o forta teribila vine si ma muta cu parchet, cu casa, cu intreg cartierul mai aproape de tine.
