Cioc! Cioc! De ore intregi bat si sticla suna aspru a gol. Privirea mea nu mai patrunde dincolo si oglinda-mi intoarce doar imaginea chipului meu ravasit.
Desi a gustat doar putin din libertatea dialogului cu tine, sufletul meu a crescut atat de mare incat acum nu-l mai incap doar eu. Sunt zidit aici si, singur, universul asta ma strange ingrozitor.
Insa, cand o ating, sticla e inca fierbinte si stiu ca asta e-un semn ca dincolo de ea inca mai arde un foc ce nu s-a stins.
