Posts Tagged groapa

groapa

Posted by on Monday, 4 January, 2021

Am scris acest ghid despre cum sa nu fi mare, ca sa-l citesc mai tarziu, in zilele in care o sa uit totul.

Cand eram copil am sapat in pamant o groapa. Am umplut-o in fiecare zi cu apa trudnic carata cu galeata de la fantana de la marginea satului, ca pe un ochi mare al pamantului, care plange. Cand am plecat prin lume, am tot carat groapa dupa mine prin diversele locuri unde am ajuns. Cand m-am mutat insa la oras, cu chirie, nu am mai gasit unde sa o tin. La inceput, am asezat-o in cada pentru un timp, dar iubita mea de atunci a tot insistat sa o mut, ii amintea poate prea mult de noroi pe picioare. De acolo am scos-o in balcon, apoi am inchis-o intr-un dulap. 

De ce nu renunti tu la groapa asta? Alege, mi-a spus, groapa sau eu?! 

Si am ales. Apoi am fost fericit o vreme. Groapa se intindea practic oriunde prin casa. O gaseam fie lafaindu-se in mijlocul covorului din sufragerie, fie torcand langa usa frigiderului. Ziua paseam cu grija si noaptea dormeam cu toate luminile aprinse, ca sa nu ma cobor in graba, sa o calc in mijlocul ochiului ei si sa o strivesc. 

Dupa cativa ani, voluntar, am scos-o afara langa bordura din gradina blocului, am batut in pamant un cui si am legat-o de el cu un lant ca sa nu fuga, i-am pus chiar si un lacat ca sa nu o fure cineva. O vizitam la inceput la fiecare ceas, apoi in fiecare zi, apoi la o saptamana, si intr-un tarziu chiar mai rar. 

Cand vorbeam la telefon cu mama, ea nu uita niciodata sa ma intrebe: Ce iti mai face, mama, groapa? 

La inceput ii povesteam zambind bucuros cate in luna si in stele. 

I-a dat primul dinte, ii spuneam! A clipocit ca o furtuna toata noaptea si nu am inchis un ochi! I-a crescut primul zambet, si acum il tine asa atarnat peste chip tot timpul!

Mama ma vizita ades si atunci aduceam groapa inapoi in casa si ma comportam ca si cand nu s-ar fi schimbat nimic. Dupa o vreme, insa, mi s-a parut prea greu sa ma mai prefac, inventam scuze si imi chemam parintii in vizita mai rar. Apoi am inceput chiar si la telefon sa ii reped: 

Mai lasa-ti-ma in pace cu groapa aia a voastra, le spuneam. De ce ati insistat de la bun inceput sa plec cu ea la drum, numai ma incurca si imi face praf toata viata mea sociala. Intre oamenii cu care umblu niciunul nu mai are o groapa. Ei au haine, masini, apartamente si vacante. Eu am tampenia asta de gaura pe care sa o port pana ma rad toti.

Ma gandeam, imi raspundea mama, ca acea groapa sa iti aminteasca de tata-tau, de mine, de pamantul din curtea noastra. Dar daca te incurca o poti intoarce la noi sa o ingrijim pentru tine. O sa o umplem zambind in fiecare zi cu apa carata cu galeata de la marginea satului, o sa ii tinem malurile incarcate cu flori si o sa ii pastram apa limpede si buna.

Intr-o duminica, am ingramadit groapa in portbagaj, am aruncat peste ea o patura mai veche si am dus-o acasa in gradina parinteasca. Pe drum imi spuneam in gandul meu: ii va fi mai bine acolo. O groapa nu e facuta sa fie tinuta la oras, in plus eu sunt toata ziua la serviciu si chiar daca as vrea nu ma pot ocupa de ea ca lumea, asa cum merita. Pana la urma e o groapa prea batrana ca sa o tot trambalez de colo pana colo. Oricum am sa le trimit bani in fiecare saptamana, sa ii cumpere haine si apa de ploi. Am sa o cer la telefon tot timpul si am sa o vizitez tot la cateva zile. 

Dar de ce nu ramai m-a intrebat mama, cand am ajuns? Am pregatit clatite asa cum iti plac tie, ti-am pregatit patul tau.

Nu raman, m-am scuzat grabit, e deja tarziu si maine ma trezesc devreme. Am serviciu, i-am spus, am o functie, am oameni de condus si proiecte de indeplinit. 

Bine, mi-a raspuns, mergi sanatos, mama! Am sa iti pun clatitele in pachet.

Demult nu mai stiu ce mai face groapa mea. De curand un vecin mi-a trimis pe telefon cateva poze cu ea, o gaura seaca si murdarita de balarii, ca o crapatura urata si uscata in care sta ingropat tot sufletul care am uitat sa mai fiu.

©️copacul.ro

VN:F [1.9.12_1141]
Rating: 0 (from 0 votes)
Share