In viata oamenii pe care i-am intalnit si au contat au fost de doua feluri: oameni noduri si oameni funde.
Viata este o mare calatorie… Ne nastem inconjurati doar de oameni noduri si poate si de aceea, atunci cand incepem sa intelegem, cautam mai degraba sa ne insotim doar cu oameni funde.
Pe masura ce crestem si devenim mai maturi, inca inconjurati de funde, visam la noduri. Din cand in cand tragem de un snur si, cat ai clipi, funda se transforma in nod, iar nodul creste si ne ocupa si compune viata.
Odata cu trecerea timpului, nodurile nu mai cresc in numar ci doar in greutate. Iar fundele nu raman niciodata doar funde. Pentru ca mereu exista o sansa ca, in functie de snurul de care alegi sa tragi, fie sa le desfaci fie sa le transformi in noduri.
Nodurile sunt foarte greu de desfacut si foarte usor de taiat. Dar indiferent de calea pe care o alegi, atunci cand desfaci un nod, snurul va purta pe el, inevitabil, povara amintirii nodului defunct.
