Ai spus albastru?!… Uita!… Verde? Uita!… Negru? Uita! Mai bine taci… nu mai spune culori. Nu mai spune nimic… taci complet! Atunci cand taci te aud cel mai bine. Pe tine. In spatele cuvintelor doar te ascunzi speriata ca lumina din frigider cand o striveste usa.
Nu vreau ceai. Nu vreau cafea. Nu vreau nici macar bere. Te vreau pe tine. Asa cum esti cand nu oferi nimic in plus, nimic suplimentar… nimic care sa te completeze. Cand nu mai adaugi nimic, ramai doar tu. Limpede ca o felie de paine proaspata, neintinsa nici cu pateu, nici cu unt, nici cu gem.
Nu te imbraca! nici cu puloverul, nici cu pantalonii, nici macar cu sutienul sau chilotii. Uita tot… Uita-le! Ori daca nu le poti uita pe toate deodata, uita-le pe rand. Incepe cu orice vrei tu dar uita mai intai chilotii, pentru ca de ei iti va fi cel mai greu sa te desparti. Nu e vina ta, ca 99% dintre femeile de aceasi varsta cu tine si tu esti dependenta de chiloti. Mai ales daca sunt cat mai chinuitori pentru fund, eventual tanga sau … manga… sau langa…
Dar mai presus decat toate te rog uita sa mai pleci in seara asta. Noptile fara tine sunt al dracului de stranii. Mobila trosneste ingrozitor, robinetele picura lung singuratate. Si mai vine si un gand cumplit ce nu imi da pace, ma trezeste din somn si ma trimite bajbaind la bucatarie. Deschid usa la frigider si inauntru lumina e stinsa.
