Daca astazi imi vei cere sa imit un urs nu voi imita ursul ci ma voi imita pe mine imitand un urs, asa cum am mai facut-o de atatea ori in trecut. De fapt, in cazul asta, ii voi imita pe parintii mei asa cum i-am vazut imitand un urs, asa cum ei si-au vazut parintii facand-o si, mai inainte de asta, pe parintii parintilor lor. Si firul imitatiilor merge adanc in trecut pana la un stramos pe jumatate salbatic ce chiar a trait in vecinatatea unui urs. Asa functioneaza creierul nostru.
Iata de ce, atunci cand sunt trist, ma imit de fapt pe mine fiind trist, asa cum am mai facut-o de multe ori in trecut. Si cu cat ma imit mai des avand o anumita stare, cu atat imi vine mai usor sa o arat vederii celorlalti.
Asa ne functioneaza creierul. Pentru el este de ajuns sa ti se intample odata ca sa poti apoi imita la nesfarsit trairea. Ce nu poti insa imita este primul tipar, pentru ca prima data cand simti esti chiar simtirea.
Iata de ce, acum cand simt ca iubesc, nu ma imit pe mine iubind. Cand iubesc pentru prima data sunt iubirea.
Nu te astept; nu te caut; nici macar nu te inventez.
Stau linistit la coada si-mi cumpar vocale. De ce e asta important? Pentru ca daca o sa vreau sa strig dupa tine, daca o sa vreau sa strig la tine, daca o sa vreau sa strig cu tine dupa aceea, voi avea nevoie de ele.
Iar daca nu ma crezi, incearca si tu sa strigi folosind doar consoane.
Am observat ca parul tau e ondulat ca jocul valurilor si ca ochii tai ascund rasariturile si apusuril
e cele mai minunate. Ma inconjori ca un ocean si mareea ta ma ridica si ma coboara in ritmul tau in fiecare zi.
Esti nemarginita…! Esti infinita…! Dar, atunci cand mi-e sete, intreg oceanul nu valoreaza pentru mine cat un pahar cu APA DE BAUT.
Caut sa inchiriez o liniste in care, fiindu-mi permis orice, eu sa aleg sa raman cu hainele pe mine si, imbracat, sa te strang in b
rate si sa ma bucur.
Mi-a sosit comanda, dar, oricat as fi de flamand, nu o pot atinge. Am uitat cum sa mananc fara ca mai intai tu sa-i incepi gustul.
La noapte am sa traversez. Fara nici un ritual premergator, nu am sa ma uit nici in stanga si nici in dreapta, nu am sa astept nici culoarea verde a semaforului si nici nu am sa-mi usurez trecerea cu vreo zebra binevoitoare.
Am sa ma arunc in mijlocul strazii, ca in apele unui rau involburat… si daca au sa ma tina mainile, daca au sa ma tina picioarele, daca are sa ma tina sufletul sa trec… pe malul trotuarului celalalt ai sa ma astepti tu.
Sa nu te miri daca ai sa auzi mai mult zgomot dinspre mine in noaptea asta. Sunt iarasi treaz si ma bat in cuie, molecula cu molecula, de parchetul din living. Poate asa nu o sa te mai urmez, nu o sa te mai caut, nu o sa mai alerg ca un nebun inspre tine.
Tocmai am terminat al treilea pahar de uitare. De somn ma mai despart inca trei. Tintuit in insectarul construit de mine, nu am sa te visez. Dar inca mi-e teama sa inchid ochii, pentru ca simt ca, pana dimineata, o forta teribila vine si ma muta cu parchet, cu casa, cu intreg cartierul mai aproape de tine.
Cu spatele arcuit am sa ma fac pod peste trupul tau curgator de apa vijelioasa si tulbure. Stiu ca tu esti viitura in care urmeaza sa ma inec mai tarziu… si ma bucur.
Sunt contemporan cu nelinistea mea si aproape sunt sigur ca ea va trai suficient de mult incat sa nu mai fie contemporana cu mine.
Sunt contemporan cu durerea mea si aproape sunt sigur ca durerea este mult mai batrana decat mine, iar daca va inceta sa existe chiar si cu o ora inaintea mea, vreau sa ma bucur de ora aia.
Intr-o zi voi fi contemporan cu fericirea mea si, fiind mult mai in varsta decat ea, ii voi cere sa ma respecte suficient incat sa se ridice de pe scaun si sa ma lase sa ma asez… pentru totdeauna.
Spuneti-mi, daca va aruncati gandurile in sus cat de departe se inalta?
Dar daca vreti sa faceti cu adevarat acest test nu lasati nici un plafon sa stea deasupra voastra. Gandurile, atunci cand se nasc, sunt firave si, aruncate in plafon, se zdrobesc.
In viata aveti doua sanse: fie va construiti ganduri care sa strapunga plafonul ce va acopera, tasnind spre inalt; fie va eliberati afara sub cerul liber si umpleti vazduhul cu ideile voastre, tinute usor de sfoara ca niste zmeie.
De-a lungul vietii e bine sa le incercati pe amandoua. Ganditi-va la asta si, in vreme ce o faceti, eu va las cat sa ma duc pana la magazin sa cumpar niste sfoara… Multa sfoara.
Daca astazi imi vei cere sa imit un urs nu voi imita ursul ci ma voi imita pe mine imitand un urs, asa cum am mai facut-o de atatea ori in trecut. De fapt, in cazul asta, ii voi imita pe parintii mei asa cum i-am vazut imitand un urs, asa cum ei si-au vazut parintii facand-o si, mai inainte de asta, pe parintii parintilor lor. Si firul imitatiilor merge adanc in trecut pana la un stramos pe jumatate salbatic ce chiar a trait in vecinatatea unui urs. Asa functioneaza creierul nostru.
