
Ma iubesti atat de mult incat sa poti purta zambind ceva ce stii ca nu iti vine bine, doar pentru ca ti-a fost daruit de mine?
Apasa aici! Simti cum inima mea macina intreaga noapte cafeaua pe care urmeaza sa o sorb in zori?
Nimic nu ma tine treaz mai bine decat gandul la tine. De mult nici nu-l mai masor in cesti. Mi-a fost atat de sete incat am baut hectolitri din el.
Cand eu scriu Sete: tu citeste Dor! Atunci cand Dorul doare, devine amar cum e cafeaua.
Apasa aici! Simti cat amar am adunat in mine? ca o umflatura care nu trece decat o singura data.
Sunt Eu cea mai mare rasnita de pe Pamant?
Cat de departe sa-mi
duc inima ca sa nu se intoarca la mine? I-ar fi si ei mai bine fara mine si eu as fi mai fericit fara ea.
Daca m-as desparti de inima mea, as putea, in golul lasat de ea, sa cresc ceva care sa imi foloseasca mai mult. Cum ar fi o mana de viermi, cu care sa ma duc la o placuta si relaxanta partida de pescuit.
Lasa-ma sa trag norul de un colt, asa putin peste soare. Cerul este puzzele-ul meu din fiecare zi. Uneori il rezolv cu ochii inchisi. Alteori piesele pierdute imi zgarie spatele, oprindu-ma sa mai stau intins cu fata in sus.
Stiu ca ar fi nefiresc sa ne nastem intinsi pe spate in tacere, dar dupa tot drumul experientei invatam ca asta este cea mai buna pozitie in care sa plecam.
In fiecare zi masor timpul, il adun si il folosesc doar pentru a sta pe spate cu ochii inchisi. Uneori ma mai tulbura cate ceva. E Viata.
Ce mi-a lipsit ca sa-ti fiu cu adevarat tovaras de drum? Te-am condus cu insistenta la fiecare gara, de unde lumea te-a furat intr-o calatorie nestiuta de mine. Te-am asteptat cu infrigurare in fiecare gara in care lumea mi te-a daruit inapoi.
Dar ce e viata mea cu tine? Un sir de drumuri spre… si de la gara. Iar daca pana acum mereu ai revenit; va veni si ziua cand nu o vei mai face.
Dar ce e viata ta? Tot ce ramane dupa ce scazi fara regrete clipele traite impreuna.
<< Persoanele care au condus pe calatori la tren sunt rugate sa coboare din vagoane!>> Asta sunt eu. Acum cobor! DRUM BUN!
Spal parbriz
e la un semafor nedefinit unde se leagana lumea inainte sa adoarma subit. Spal parbrize acceptand pomana platita prin geamul intredeschis al vietii. Accept monede… si jumatati de monede… si jumatati de cuvinte… si jumatati de bucurii… si jumatati de viata. Asa sunt eu, pe jumatate defect, sau pe jumatate nedefect… si accept.