Poate te imbraci si maine in verde. Ce spui? Dintre toate femeile esti cea mai frumoasa frunza.
Te invit sa ne intalnim sa privim cerul, asa cum te invit dintotdeauna!
Daca de data aceasta ai sa vii, am sa-ti recunosc negresit pasii purtati la brat de proprietarul unui zambet fericit, care sunt eu.
Numele tau nu-l stiu.
Si chiar daca nu am sa te mai vad nicicand, si chiar daca te-am vazut doar pentru o clipa, lipsa numelui tau ma doare ca o rana pe care stiu ca nu am sa o pot inchide niciodata.
Am nevoie sa stiu numele tau pentru ca as vrea sa numesc cu el fiecare suspin pe care gandul meu il scoate atunci cand isi aminteste de tine.
Am nevoie sa stiu numele tau pentru a-l putea striga catre umbrele noptii atunci cand vin sa ma impunga cu ghimpii nevazuti ai fricii.
Am nevoie sa stiu numele tau pentru a-l rosti lunea. Am nevoie sa stiu numele tau pentru a-l rosti martea… si miercurea… si joia… si-n martie… si-n aprilie.. si-n decembrie; in 2015… in 2016… si-n 29999999999……
Te rog spune-mi numele tau!
Mi-au ramas pasii mici si ma strang si ma rod… Merg schiopatand si mersul ma consuma incet dinspre picioare, in sus, inspre inima.
Inaintez prin spatiul lung dintre <in fata mea> si <in spatele tau> visand la ziua cand il voi putea cuprinde dintr-o singura masura a bratului meu intins; visand la clipa cand toata distanta dintre <in fata mea> si <in spatele tau> va fi umpluta doar de trupul tau ce imbratiseaza strans ciotul pe care drumul l-a mai ramas din mine.
Vreau sa-mi cumpar un bilet sa particip la tine. Ochiul lipit de o crapatura vede franturi din spectacolul vietii tale si se bucura.
Am sa-mi iau un bilet cu un loc REZERVAT doar pentru mine. Unde sa stiu ca, si daca voi pleca pentru o vreme, ai sa ma astepti sa ma intorc, nelasand ca locul meu sa-l ocupe altcineva.
Peste tine a trecut prea mult timp pamantean. Peste mine a trecut prea putin timp cosmic. La tine se intampla mult prea multe. La mine nu se intampla nimic.
Alergi. Stau. Canti. Stau. Zambesti. Stau.
Imprejurul tau sunt atat de multe. Imprejurul meu este doar vidul.
Traiesti. Stau. Iubesti. Stau.
Tu ai strans multe amintiri. Eu am strans doar amintirea ta.
In care suflu !
1. Execut turturi! C
andva imi spuneai ca, amestecata cu sare, apa lacrimilor nu mai ingheata. Poate ca mi s-a stricat sarea.
2. Execut sare! Dar sarea sangelui meu e doar amara. Iar amarul ingheata.
1.- 2. = 0.
E simplu. Execut turturi, pentru ca nu execut sare. Dar nici turturii nu-mi sunt de nici un folos.
Daca astazi imi vei cere sa imit un urs nu voi imita ursul ci ma voi imita pe mine imitand un urs, asa cum am mai facut-o de atatea ori in trecut. De fapt, in cazul asta, ii voi imita pe parintii mei asa cum i-am vazut imitand un urs, asa cum ei si-au vazut parintii facand-o si, mai inainte de asta, pe parintii parintilor lor. Si firul imitatiilor merge adanc in trecut pana la un stramos pe jumatate salbatic ce chiar a trait in vecinatatea unui urs. Asa functioneaza creierul nostru.
Iata de ce, atunci cand sunt trist, ma imit de fapt pe mine fiind trist, asa cum am mai facut-o de multe ori in trecut. Si cu cat ma imit mai des avand o anumita stare, cu atat imi vine mai usor sa o arat vederii celorlalti.
Asa ne functioneaza creierul. Pentru el este de ajuns sa ti se intample odata ca sa poti apoi imita la nesfarsit trairea. Ce nu poti insa imita este primul tipar, pentru ca prima data cand simti esti chiar simtirea.
Iata de ce, acum cand simt ca iubesc, nu ma imit pe mine iubind. Cand iubesc pentru prima data sunt iubirea.
Nu te astept; nu te caut; nici macar nu te inventez.
Stau linistit la coada si-mi cumpar vocale. De ce e asta important? Pentru ca daca o sa vreau sa strig dupa tine, daca o sa vreau sa strig la tine, daca o sa vreau sa strig cu tine dupa aceea, voi avea nevoie de ele.
Iar daca nu ma crezi, incearca si tu sa strigi folosind doar consoane.
Am observat ca parul tau e ondulat ca jocul valurilor si ca ochii tai ascund rasariturile si apusuril
e cele mai minunate. Ma inconjori ca un ocean si mareea ta ma ridica si ma coboara in ritmul tau in fiecare zi.
Esti nemarginita…! Esti infinita…! Dar, atunci cand mi-e sete, intreg oceanul nu valoreaza pentru mine cat un pahar cu APA DE BAUT.
Caut sa inchiriez o liniste in care, fiindu-mi permis orice, eu sa aleg sa raman cu hainele pe mine si, imbracat, sa te strang in b
rate si sa ma bucur.