COPACUL

La inceput, atunci cand e tanar, Cerul e verde. Mai apoi, pe masura ce primeste varsta, devine galben, roz si la final albastru ca o pruna coapta. Sub Cerul ca o pruna, noi, fiii lui, suntem unii magiun si altii rachiu.

Cerul nu este nici sus si nici jos, tocmai pentru ca el este si sus si jos.

Daca drumul spre Cer ar fi doar in sus atunci oricat ai tinde nu l-ai putea niciodata ajunge. Daca drumul spre Cer ar fi doar in jos atunci niciodata Cerul nu te-ar putea ajunge.

De aceea Cerul este asezat la mijloc, ca o granita intre “mai putin decat Cerul” si “mai mult decat Cerul”. Dar o linie atat de subtire incat nimeni nu o locuieste.

Din acest motiv drumul nostru spre Cer arata cam asa:  “foarte putin decat Cerul” – “putin decat Cerul” – “aproape Cerul” – “foarte aproape Cerul” si de aici, dintr-o data, realizezi ca ai trecut si esti la “putin mai mult decat Cerul” – “mai mult decat Cerul” – “foarte mai mult decat Cerul” si continui sa te departezi. Sa fii la “foarte mai mult decat Cerul” este la fel de rau cu sa fii la “foarte mai putin decat Cerul”. Pentru ca tot ce conteaza este sa ajungi la Cer. Dar Cerul este o linie prea ingusta si nu te incape.

Ieri m-au purtat o pereche de blugi si un pulover. Am mai multe haine care ma poarta rand pe rand. Purtandu-ma, de la ele aflu si eu ce anotimp mai este, daca e zi sau daca e noapte, daca trebuie sa ma duc la serviciu sau daca ma pregatesc pentru vreun eveniment mai special.

De la blugii si puloverul de ieri am inteles ca acolo afara e inca toamna, lunga toamna.

Doar hainele care ma poarta in fiecare zi ma ajuta sa ma adaptez, sa exist, sa fiu social. In timp am invatat sa le urmez sfatul neconditionat, iar pentru asta ele ma pregatesc sa fac fata oricarei situatii de peste viata.

Totusi… si mie mi-e uneori prea cald; si mie uneori mi-e prea frig. Iar atunci stiu ca asta este modul in care hainele ma pedepsesc pentru clipele, orele, zilele, anii in care stau gol in pat si ma bucur.

Iubesc lucrurile facute din sticla. Neconditionat. Reflex.

Daca esti un lucru facut din sticla te iubesc si pe tine. Daca nu, tot te iubesc dar cu o conditie: sa fi din sticla.

Ei bine, da, m-am prins si eu de ce am spus, asa e, iubesc doar lucrurile din sticla. Trebuia sa iti spun de la inceput, dar la inceput nu stiam nici eu. Dupa cum vezi, in fond, nu depinde de mine. Ce iubesc si poate si ce urasc e de mult scris inainte. De fapt ce urasc nu e scris. Pentru ca nu urasc nimic. Doar neiubesc. Iar cuvantul urasc nu este egalul cuvantului neiubesc.

De pilda acum: De neiubit sigur te neiubesc, dar de urat sigur te neurasc. Sau invers.

Continua sa numeri.  Am ajuns la 3. Doar la 3… deja la 3.

Ai observat ca mereu cand ajungem la 3 facem un popas? Iar de aici, daca o sa spui acum 2, te intorci, daca mergi inainte spui 4. Totusi intre 3 si 4 mai e un infinit, un alt infinit pana la 2. Un infininit de 3 si ceva… un alt infinit de 3 fara ceva. La o adica putem sta aici sa numaram toata viata intre 3 si 2, intre 3 si 4. Greu.

Daca nu ne-am fi oprit deloc eram de mult atat de departe de 3 incat am fi ajuns cu numaratoarea acolo unde doar stra-stranepotii nostri or sa ajunga.

Insa DOI oameni care doar stau si numara nu vor avea nici fii, nici nepoti si nici stra-stranepoti.  Si nici numaratul lor nu va ramane mostenire nimanui, prilej de mandrie. Bai, stii ce mi-a lasat tata? A numarat domn’le pana la 3.99999999999999999 si alti 9 iar eu trebuie sa continui doar de aici.  Pfiu ce usurare. Am prieteni care se chinuie saracii de la 0, dar eu sunt un om aproape realizat…

Aproape realizat. Atat de aproape realizat, foarte aproape realizat, cel mai aproapre realizat. Aproape realizat de nivel 1, de nivel 2, de nivel 3… 3 si un ceva… 3 si doi ceva. Gata.

Nu ma mai pot opri din numarat.. si eu si tu suntem dintre cei carora nu le-au numarat nimeni  inainte si au trebuit sa o ia de la 0. Doar de la 0, deja de la 0.

Eu sunt atat de norocos incat odata am intalnit un fluviu, unul adevarat. Ne-am intalnit fara ca eu sa il caut si fara ca el sa stie. Totusi nu este prima data cand am intalnit pe cineva doar eu.

In esenta intalnirea este un nucleu de memorie aparent comuna. Eu te intalnesc pe tine, tu ma intalnesti pe mine si amandoi ne amintim de asta. Bang! Generam o amintire placuta sau neplacuta, dar asta nu e relevant pentru contextul discutiei de aici.

Totusi atunci cand unul dintre noi nu marcheaza in nici un fel momentul intalnirii aceasta inceteaza sa ii mai apartina iar intalnirea devine doar a celuilalt. Uneori nu esti constient ca te-ai intalnit singur. Iar alteori cel care uita esti tu.

Daca oamenii ar fi ape, unii ar fi lacuri, altii ar fi rauri. Unii ar fi ape de suprafata, altii ape subterane. Mai tulburi sau mai limpezi.  Totusi nu sunt suficiente fluvii.

Eu sunt atat de norocos incat odata am intalnit un fluviu, doar unul, chiar inainte sa se verse in oceanul de mari. Prea putin inainte de varsare totusi.

Atunci cand il privesti in aval, prea departe in aval, din marele fluviu nu stii cat a mai ramas izvorul si cat e devenirea si drumul. Ca fluviu nu poti sa iti alegi nasterea dar cea care te creste e calea. Iar calea nu este in esenta decat un sir de intalniri.

Daca am fost odata copil mi-am inchipuit naiv ca pot seca un fluviu doar daca ii caut si ii stavilesc izvorul cu palma pusa de-a curmezisul firavului fir de apa.  Astazi cand nu am incetat sa mai fiu copil stiu ca un fluviu ar continua sa existe si daca izvorul lui ar pieri. Ca un lucru viu, venit de nicaieri dar care ajunge oriunde.

ce noaptea visez, ziua nu-mplinesc…

Poti sa consideri ca ai o problema daca 3-4 nopti pe saptamana iti visezi colegii de serviciu? Dar nu asa vreun vis mai nastrusnic, ci te visezi cu ei in mijlocul problemelor de zi cu zi. Adica lucrezi impreuna cu colegii tai si noaptea la situatiile pe care trebuie  sa le rezolvi.

Aici intervin insa doua aspecte: mai intai ca noaptea le rezolvi mult mai rapid si mai bine decat ziua si, mai apoi,  ca uneori, visele sunt atat de profunde ca de unele probleme  nici nu iti mai bati capul ziua, fiind convins ca le-ai rezolvat deja.

Mie mi se intampla asta. Cert e ca Eu-cel-care-doarme sunt mult mai eficient decat Eu-cel-care-sunt-treaz. Fie si pornind doar de la ideea ca oricum dorm mult mai putin decat stau treaz, dar situatiile rezolvate  in vis sunt mai multe.

Ce e insa si mai interesant este ca pana si ideea acestui text m-a lovit tot in somn, azi noapte pe la 3.  Cand m-am uitat acum in urma am constatat ca si ultimele doua texte  mi-au venit tot asa in somn. Deci, cand dorm sunt si mai prolific. De fapt, „Eu-cand-dorm sunt mult mai destept decat Eu-cand-sunt-destept.”

Ce ma intristeaza insa este ca, de cele mai multe ori, uit dimineata rezolvarile din timpul noptii si, ziua, o iau de la inceput si nu-mi mai ies deloc.

Ziua pare ca timpul e mai scurt, deoarece, cand oamenii viseaza, timpul se comprima. Nu mai stiu acum pe unde am citit, sau poate doar am visat ca am citit, ca visele dureaza doar secunde. Asta inseamna ca eu, in cateva secunde de somn, rezolv mult mai multe decat in orele petrecute la birou.

Spune-mi Sefu’, daca ai afla ca Eu-cel-care-dorm sunt mult mai eficient decat Eu-cel-care-sunt-treaz m-ai lasa sa dorm la birou?

PS. Nu ar trebui sa mai mananc mult seara. Cand mananc mult, dorm agitat. Cand dorm agitat visez mult. Daca visez mult ma pot trezi in vreo dimineata cu ideea ca am scris acest text, desi stiu clar ca nu am facut-o.

inca nu am terminat discutia. cu degetul mare pot programa culori pe o panza.

oricand intru suficient de adanc in materie o pot face sa ma asculte.  aerul dintre noi este prisma cu care descompun lumina care iti viziteaza chipul. atunci si chipul tau devine o panza. cu degetul mare il pictez. pe chipul tau… un alt chip al tau. si cand sunt inspirat, noul tau chip zambeste.

cand cineva pleaca te doare plinul care a plecat sau golul care a ramas in urma?

Viata e ca o calatorie cu trenul, atunci cand esti intrebat unde te afli raspunzi ori cu numele ultimei gari prin care ai trecut ori cu numele primei gari care urmeaza sa vina. Esenta unei calatorii este insa drumul.

Trecutul si viitorul sunt hotarele prezentului. Doar prezentul este unic… apoi devine trecut. Trecutul este schimbator pe masura ce il intelegi mai bine, iar viitorul este doar copilul lui inca nenascut.

Cand cineva pleaca te doare trecutul pentru ca doar atunci ii gasesti cu adevarat intelesul.

Zilele trecute m-am intalnit cu o persoana de care am fost foarte apropiat cu ceva ani in urma. Intre timp purtati de viata in directi divergente am pierdut legatura total, cum se mai intampla… Cert este ca ne-am bucurat amandoi de revedere si, inevitabil, am inceput sa depanam amintiri… povesti, intamplari. Firesc am ajuns si la capitolul poezie, mai ales ca in perioada in care ne petreceam timpul impreuna publicam, traiam si respiram poezie.

Chiar daca intre timp viata mea a luat o alta directie, chiar daca acum ma amagesc cu gandul ca nu mai am nici timpul si nici starea necesara sa mai scriu poezie, iti multumesc prietene pentru ca m-ai ajutat sa imi amintesc de mine, asa cum eram candva, cand numele meu inca mai era Antal Mahler.

in seara asta imi strang lucrurile. vand tot ce am si ma mut la tara… viata e mult mai faina acolo…

“Cea mai profitabila firma din Romania in 2009: zero angajati si profit anual de peste 3,68 miliarde de euro -2,5% din PIB-ul Romaniei
de Dan Popa HotNews.ro
Joi, 26 august 2010, 15:38 Economie
Cea mai profitabila companie romaneasca din 2009 a fost o firma dintr-un sat brasovean, firma avand zero angajati si un profit mai mare decat al Petrom- 3,68 miliarde de euro (2,5% din PIB-ul Romaniei). American European Marketing & Entreprises figureaza la Registrul Comertului cu sediul in satul Fantana, comuna Hoghiz judetul Brasov si activeaza pe piata imobiliara.
Reprezentantul companiei a confirmat pentru HotNews ca sunt cei mai profitabili din economie, dar au refuzat sa ofere alte informatii legate de activitatile pe care le au. “Nu oferim informatii-cheie la telefon. Dar saptamana viitoare venim la Bucuresti si va stam la dispozitie pentru orice discutii”, a spus Cornel Ionescu, reprezentantul firmei. Reprezentantii primariei din Hoghiz nu au putut fi contactati. ” (sursa)