Archive for category 04.Cetatean al fericirii

doar oamenii plang

Posted by on Monday, 18 June, 2012

Astazi m-am imbracat intr-o zi care imi vine foarte bine. Pentru prima data dupa multa vreme, mi-am gasit o zi pe care sa o pot purta fara sa trebuiasca sa o duc mai intai la modificat sau ajustat pe masura mea.

Ce bine iti vine astazi! mi-ai confirmat tu. Iar eu am zambit cu o siguranta pe care de abia atunci o dobandisem. Am ridicat gulerul zilei iar aerul ei rebel a tulburat pentru o clipa cerul.

Cred ca o sa ploua, mi-ai spus! Mi-ar placea sa ploua! Este asa arsita azi!

Mi-am plecat privirea. Cand ai invocat ploaia stiai ca hainele nu plang niciodata, doar oamenii?

Share

al saptelea chip

Posted by on Friday, 1 June, 2012

Astazi am asezat in fata oglinzii o vaza noua incarcata cu electrozi cu capul verde. Mesajul lor ar trebui sa fie destul de clar si evident pentru tine. Relatia noastra are nevoie sa se mai sudeze.

Mi-a spus ieri un prieten ca nu exista nimic mai potrivit pentru sudura decat electrozii astia. Da, asa este, mai am si alti prieteni care ma sfatuiesc.

Daca te uiti la vaza, atunci trebuie sa stii ca obiectele din oglinda sunt mai aproape decat par. Oamenii nu.

 

theAdviser

Share

povesti cu inger (1)

Posted by on Saturday, 19 May, 2012

Si-a scos mainile din buzunar si a incetat sa mai fluiere incremenit in mijlocul aleii. La picioarele lui putea distinge clar silueta unei femei intinse pe asfalt. Era goala si doar parul incerca neglijent sa o acopere.

De necrezut dar aparitia nu-l tulbura deloc. Oare e vie, gandi… daca era vie facea struguri… ii veni in minte dar alunga raspunsul. Normal ca era vie. Asa cum statea cu o mana sub cap putea sa ii vada respiratia miscandu-i pieptul. Oricum o alee din parc nu era cel mai potrivit loc pentru somn.

Hei! se auzi rostind. Cine esti? Cine te-a adus aici?…

Nu a primit nici un raspuns dar la picioarele lui necunoscuta s-a miscat dandu-i de inteles ca urmeaza sa se ridice. Dar ridicarea ei era stangace si greoaie. Si-a acoperit ochii cu mana stanga incercand sa trateze cu maxima pudoare momentul, dar a intins in acelasi timp mana dreapta in fata pipaind aerul incercand sa o sprijine, sa o ajute. Cum mana lui nu intalni nicio rezistenta o privi din nou incercand insa politicos sa nu se holbeze. Femeia se ridicase doar atat incat sa se sprijine intr-o mana si ramasese asa pe jumatate intoarsa catre el. Era prima oara cand ii zarea ochii si stralucirea lor il tinu captiv cateva secunde.

De unde esti? Cine te-a adus adus aici? … i se paru din nou cel mai potrivit sa intrebe. Era evident ca nu venise singura din moment ce si doar sa stea pe jumatate ridicata era un efort pe care necunoscuta nu putea deloc sa il ascunda.

Gravitatia… ! sopti femeia, si el isi simti zambetul alterandu- se pe buze pana cand acesta a ajuns de s-a descompus cazand apoi lin in golul deschis sub barba de gulerul camasii.

Esti o inge… un inge…? Ai cazut? se balbai el. Si imediat, regretand parca momentul de slabiciune de mai devreme, ii ceru hotarat socoteala: De ce ai cazut? iar de data asta satisfacut o impunse cu privirea, neparand insa sa astepte vreun raspuns.

Mi-am pierdut aripile! raspunse ea limpede, parand insa a nu fi nici prea afectata nici prea tulburata de aceasta veste. Cred ca mi-e sete! a mai spus si cu un efort scurt, nu lipsit de gratie, s-a ridicat in picioare acoperindu-si atent trupul cu parul desfacut, lung de ii ajungea pana mai jos de genunchi.

Mi-e sete! repeta necunoscuta si impinsa ori de racoarea noptii, ori de slabiciunea picioarelor, sau poate de un alt gand se apleca usor inspre el… (va urma)

Share

al saselea chip

Posted by on Saturday, 19 May, 2012

Daca nu o sa ne mai vedem niciodata de unde o sa stiu ca nu m-ai uitat?

Astazi nu mai stiu daca tu esti oglinda mea sau eu sunt oglinda ta. Totusi, pentru mine doar lumea mea e reala si nu cred ca as putea sa traiesc dincolo de ea.

Mi-am pierdut capacitatea de a nu ma mai vedea in oglinda. Pentru ca ieri m-am privit in oglinda si m-am ras… e prima data cand am putut sa fac asta dupa foarte multa vreme. Habar nu am ce s-a schimbat, si poate ca totul a inceput atunci cand mi-a disparut dorinta de a mai ciocani in oglinda ca intr-o usa.

Sunt din ce in ce mai indraznet, astazi am sa-mi storc in oglinda un cos ce mi-a aparut pe frunte, ma voi spala pe dinti si ma voi cauta de carii. Oglinda a redevenit doar oglinda si atat iar eu am inceput sa o folosesc ca atare.

Doar un singur gand inca nu imi da pace: totusi, daca nu o sa ne mai vedem niciodata de unde o sa stiu ca nu m-ai uitat?

 

theAdviser

Share

fereastra

Posted by on Thursday, 17 May, 2012

Nu-mi place ceata pentru ca nu poti bate in ea ca intr-o usa. Imi plac usile pentru ca deschid noi drumuri. Imi plac usile pentru ca pe ele ies atunci cand nu mai pot, ele imi permit evadarea, ele scartie cand imi simt vibratia sufletului si plang impreuna cu mine.

Dar cel mai mult imi plac ferestrele, pentru ca ele nu cer raspunsuri, nu iti cer actiune. Ferestrele ofera fara sa ceara nimic in schimb. Ferestrele se deschid atunci cand usile s-au inchis. Ele imi ofera sansa de care n-am stiut sa profit atunci cand am intrat pe usa. Prin ele intra lumina soarelui si prima raza de speranta care imi amintesc ca trebuie sa o iau de la inceput, ca este timpul sa ma scuturi de cosmaruri si sa gasesc minunea de a merge inainte.

Oamenii sunt compusi in cea mai mare parte a lor din apa. La fel si ceata. Ceata este misterioasa, vicleana, parsiva, inspira melancolie, ne impiedica sa vedem ce se ascunde cu adevarat dincolo de ea.

Atunci cand sunt om imi doresc ca apa care ma compune sa fie apa unui fluviu. Un fluviu care are de strabatut un drum lung si anevoios, care vede multe, aduna speranta, iar la final, se revarsa in bratele ocrotitoare ale oceanului.

Doar odata.

Share

ingeri

Posted by on Saturday, 24 March, 2012

Te cautam pe strazi, prin parcuri, prin mall-uri, intreband fiecare domnisoara care ar fi putut fi tu:

– Nu va suparati, puteti sa imi spuneti cat aveti pulsul? 

Putin, prea putin, normal de putin.

Dar intr-o zi tu m-ai intalnit si inima mea te-a recunoscut, iar pulsul mi-a ajuns la 200 de batai pe minut, inima ta a urmat-o.

– Buna sa-ti fie tensiunea arteriala voinice, mi-ai spus.

Si am ras amandoi ca doi prunci, ca doi copii, ca doi adolescenti, ca doi tineri, ca doi maturi, ca doi batrani, ca doi… ingeri.

 

Share

al cincilea chip

Posted by on Saturday, 24 March, 2012

De saptamani intregi pregatesc reintalnirea cu TINE. Mi-am cumparat usturoi, mult usturoi. Am frecat cu el colturile oglinzii, ochii mei, urechile mele, gandurile mele. Mi-am cumparat o cruce de argint si un tarus de lemn. Sunt GATA.

In seara asta o sa ridic valul cu care am acoperit oglinda si ma voi aseza gol in fata ei. Carnea mea, mirosul sangelui meu vor ajunge pana la tine si vei veni.

Prin intuneric iti voi vedea ochii arzand cu putere, pielea mea se va infiora si inima va incepe sa-mi bata navalnic. La panda, voi astepta momentul cel mai prielnic. O mana a mea va fi inclestata pe tarusul de lemn, in cealalta voi tine crucea de argint grea ca un ciocan de fierarie.

Pentru o clipa, fata in fata, oglinda va reflecta trupurile noastre goale, pereche. Curand, vei mai face un pas. Dincoace de marginea oglinzii voi stii ca a sosit clipa si voi tasni despartind trupul tau de granita ce te-a lasat sa treci.

Cu crucea de argint voi bate adanc tarusul de lemn in inima oglinzii taindu-ti orice cale sa mai pleci. Sunt GATA!

 

theAdviser

Share

Interzis tantarilor

Posted by on Sunday, 4 March, 2012

Felurite ganduri ma viziteaza in fiecare zi. Ganduri fluturi, jucause si imprevizibile, capabile sa gaseasca oricand noi sensuri cuvintelor, capabile sa starneasca si sa bucure. Ganduri flori, linistite si colorate, puternic odorizate, mereu dispuse sa apropie, sa cheme. Ganduri de branza, ganduri vechi, lasate demult la inchegat, rafinate, puternice si satioase. Ganduri nuci, tari in coaja si ascunse dar cu miez dulce si hranitor. Ganduri tobe, sonore si ritmate, gata sa patrunda, sa indemne, sa mane.

Rand pe rand le imbrac cu haina cuvintelor si le daruiesc spatiului ce ma masoara, timpului ce ma primeste sa il locuiesc.

Dar vin si zile cand ma viziteaza doar ganduri tantari, bazaitoare si rele, dornice sa suga energia din mintea mea, sa o digere si sa o transforme in resturi. Atunci, ca sa nu umplu lumea de excremente, aleg sa tac, iar tacerea este si ea la fel de importanta.

Share

al patrulea chip

Posted by on Thursday, 1 March, 2012

Cioc! Cioc! De ore intregi bat si sticla suna aspru a gol. Privirea mea nu mai patrunde dincolo si oglinda-mi intoarce doar imaginea chipului meu ravasit.

Desi a gustat doar putin din libertatea dialogului cu tine, sufletul meu a crescut atat de mare incat acum nu-l mai incap doar eu. Sunt zidit aici si, singur, universul asta ma strange ingrozitor.

Insa, cand o ating, sticla e inca fierbinte si stiu ca asta e-un semn ca dincolo de ea inca mai arde un foc ce nu s-a stins.

theAdviser

Share

al treilea chip

Posted by on Wednesday, 29 February, 2012

Azi noapte am vazut o lumanare arzand la tine in oglinda. M-am gandit ca astepti pe cineva si m-am surprins dorindu-mi sa ma astepti pe mine.

A fost primul meu semn de slabiciune. Dar m-am recules la timp.

Pana si eu stiu ca nu am putea fi nici amandoi dincolo si nici amandoi dincoace. Pentru ca daca am face asta, aici si acolo ar inceta sa mai existe, iar oglinda nu ar mai privi decat golul.

 theAdviser

Share